Povestea BMX-ului: din California până la Jocurile Olimpice

BMX-ul (de la „bicycle motocross”, adică motocros pe bicicletă) a apărut în sudul Californiei, la sfârșitul anilor ’60, când copiii au început să imite pe bicicletele lor cursele de motocros, pe piste de pământ. Documentarul On Any Sunday (1971) e considerat filmul care l-a făcut cunoscut în toată America, iar azi BMX-ul e sport olimpic: cursele din 2008, freestyle-ul de la Tokyo 2020.

Dacă vrei un BMX, hotărăște întâi ce faci cu el: curse pe pistă sau trucuri (freestyle). La adulți și adolescenți roțile au 20 inch, iar cadrul se alege după lungimea țevii orizontale, nu după S, M, L.

Pe scurt

• Origine: sudul Californiei, sfârșitul anilor ’60; cea mai citată primă cursă organizată: 10 iulie 1969, în Los Angeles.
• Jocurile Olimpice: BMX Racing din 2008 (Beijing), BMX Freestyle Park de la Tokyo 2020.
• Mărime: roți de 20 inch (406 mm) de la circa 145 cm înălțime; țeava orizontală, de obicei 20–21 inch la adulți.
• Cursă sau freestyle: cursa cere o bicicletă ușoară, cu frână; freestyle-ul (street, park, flatland, dirt), una robustă.
• Piese de început: butuc cassette și frână pe spate; gyro, pegs și freecoaster, după ce știi ce trucuri vrei.
• Legea: pe drumurile publice bicicleta trebuie să aibă frână, sonerie și reflectorizante pe roți (art. 14 din Regulament); un BMX fără frână e pentru skatepark.

Cum a început: curse pe pământ în sudul Californiei

BMX-ul nu are un inventator; Uniunea Ciclistă Internațională (UCI) îi plasează începuturile la sfârșitul anilor ’60, în California. Cea mai veche cursă organizată din cronologiile sportului a avut loc pe 10 iulie 1969, la Palms Park, în vestul Los Angeles-ului: copiii din zonă, pe bicicletele lor Schwinn Sting-Ray, l-au convins pe Ron Mackler, îngrijitorul parcului, să le facă o pistă ca la motocros.

Alte relatări pun începutul curselor organizate în noiembrie 1970, la Long Beach, unde adolescentul Scot Breithaupt, pilot de motocros, a început să țină curse pe bicicletă și a înființat clubul BUMS (Bicycle United Motocross Society); în 1972, clubul a organizat primul campionat de BMX al Californiei.

În 1971 a apărut On Any Sunday, documentarul lui Bruce Brown despre motocicliști, cu Steve McQueen, nominalizat la Oscar. Filmul se deschide cu o gașcă de copii care imită pe biciclete cursele de motocros, iar scena e socotită scânteia care a răspândit BMX-ul în toată America.

De la cluburi locale la Jocurile Olimpice

Cum s-au organizat cursele

La mijlocul anilor ’70, cursele aveau în SUA organizații naționale, cu reguli și campionate, iar în 1978 BMX-ul a ajuns în Europa. Federația internațională (IBMXF) a apărut în 1981 și și-a ținut primele campionate mondiale în 1982. Potrivit UCI, BMX-ul face parte din forul mondial al ciclismului din ianuarie 1993; după o perioadă de tranziție, UCI a organizat primele sale campionate mondiale de BMX în 1996.

Cum s-a născut freestyle-ul

Din 1976, riderii de BMX au intrat în skateparkurile din California, iar Bob Haro și John Swanguen au dus trucurile și pe asfaltul plat. În anii ’80, freestyle-ul a primit o asociație (AFA, 1982) și o revistă proprie (Freestylin’, 1984), iar popularitatea lui a atins vârful în 1987; spre sfârșitul deceniului s-a conturat street-ul, cu trucuri pe obstacolele orașului.

Cum a ajuns BMX-ul la Jocurile Olimpice

BMX Racing a debutat la Beijing, în 2008, unde primii campioni olimpici au fost Māris Štrombergs (Letonia) și Anne-Caroline Chausson (Franța). Freestyle-ul a fost recunoscut de UCI abia în 2016, iar în iunie 2017 Comitetul Internațional Olimpic a adăugat proba de park la programul Jocurilor de la Tokyo 2020, ținute în 2021, după un an de amânare.

BMX de cursă sau de freestyle: ce se schimbă

Cursa e un sprint de sub un minut: opt concurenți pornesc deodată de pe o rampă, pe o pistă de circa 350 m. Freestyle-ul înseamnă trucuri, în mai multe discipline, fiecare cu bicicleta ei.

Disciplinele BMX și bicicleta fiecăreia

Disciplină	Ce faci	Cum arată bicicleta
Racing	Curse pe pistă, cu movile și viraje înclinate	Ușoară (aluminiu, uneori carbon), cu frână pe spate și transmisie aleasă pentru demaraj
Street	Trucuri pe obstacole urbane: borduri, trepte, balustrade	Robustă, de obicei cu pegs; adesea fără frână sau cu frână pe spate și gyro
Park	Trucuri în skatepark, pe bowluri și rampe; disciplina olimpică	Cadru de freestyle, cu sau fără frână
Flatland	Echilibru și rotiri pe teren plat și neted	Ampatament scurt, patru pegs; frânele, după preferință
Dirt	Sărituri peste movile de pământ bătătorit	Ampatament mai lung, pentru stabilitate în aer; de obicei doar frâna din spate, adesea cu gyro

Bicicleta de cursă nu e făcută pentru trucuri: pentru skatepark și stradă alegi una de freestyle.

Ce mărime de BMX alegi

La adulți și adolescenți, roțile au 20 inch, adică 406 mm la diametrul jantei (ETRTO, standardul ISO 5775). Există însă și roți „de 20 inch” de 451 mm, la unele biciclete ușoare de copii și la câteva BMX-uri de cursă, pe care anvelopele de 406 nu intră: verifică marcajul de pe flanc (la o 20 x 1,95, de exemplu, 50-406).

Mărimea cadrului se dă în inch, ca lungime a țevii orizontale (top tube), de la centrul țevii de direcție la centrul țevii de șa. Valorile de mai jos sunt orientative: tabelele producătorilor diferă cu câțiva centimetri la limite.

Lungimea țevii orizontale după înălțime, la BMX freestyle (orientativ)

Înălțimea ta	Roți	Țeava orizontală
95–145 cm	12, 14, 16 sau 18 inch, după înălțime	12–17 inch
145–160 cm	20 inch	19,5–20,25 inch
160–175 cm	20 inch	20,25–20,75 inch
175–183 cm	20 inch	20,75–21 inch
peste 183 cm	20 inch	21 inch sau mai mult

Între două mărimi, încearcă-le pe amândouă: cu țeava mai scurtă, bicicleta se rotește mai ușor în trucuri; cu una mai lungă, e mai stabilă la viteză și în aer.

Piesele care contează la un BMX de azi

Cadrul și roțile

Cadrele bune de freestyle sunt din cromoly (oțel aliat, de obicei 4130), cele ieftine din oțel obișnuit (hi-ten), iar cele de cursă din aluminiu sau carbon. Roțile au de obicei 36 de spițe, cu axe de 10 mm (3/8 inch) în față și de 14 mm în spate. La anvelopele de 20 inch, presiunea e cea din intervalul de pe flanc (de ce contează, în ghidul despre presiunea anvelopelor).

Butuc cassette sau freecoaster

Butucul din spate decide ce se întâmplă când nu pedalezi. Cel de tip cassette e alegerea obișnuită: prinde imediat și e mai fiabil, dar când rulezi cu spatele (fakie) pedalele se învârt odată cu roata. Freecoaster-ul lasă roata să meargă înapoi cu pedalele pe loc, util la fakie și la flatland, dar e de obicei mai greu și are un mic joc până prinde („slack”). La început alege cassette.

Pegs

Pegs-urile sunt cilindri de metal sau de plastic dur, prinși pe capetele axelor, pe care stai în trucuri sau aluneci pe borduri și balustrade. Street-ul le folosește des, flatland-ul pune patru, iar la cursă lipsesc. Le alegi după diametrul axei: 10 sau 14 mm.

Frâne, gyro și brakeless

La o rotire completă a ghidonului (barspin), cablul frânei se încâlcește. Soluția e gyro-ul (detangler sau rotor): un mecanism cu rulment, montat pe țeava furcii sub pipă, prin care cablul frânei din spate, despărțit în două, se rotește odată cu ghidonul. Mulți rideri de street merg brakeless, fără frâne, și încetinesc cu talpa pe anvelopa din spate. La început păstrează frâna din spate; pe drumurile publice, o frână e oricum obligatorie.

Transmisia

La freestyle, combinația obișnuită e o foaie de 25–30 de dinți cu un pinion de 9–10 dinți. Lanțul e cel de 1/8 inch, al bicicletelor fără viteze, mai lat decât lanțurile pentru schimbător. Foile și brațele de pedalier sunt la angrenaje, iar lanțurile la lanțuri.

Pedalele

BMX-ul folosește pedale cu platformă late, din aluminiu sau din plastic dur, cu pini care țin talpa. Verifică filetul: pedalierele dintr-o singură bucată, de pe BMX-urile ieftine și de copii, cer pedale de 1/2 inch, iar cele cu brațe separate, de 9/16 inch. Pedala stângă are filet invers.

Ghidon, pipă și manșoane

Ghidonul de BMX are de obicei 22,2 mm pe toată lungimea, inclusiv la mijloc, unde îl prinde pipa; unele ghidoane de cursă sunt mai groase acolo (oversize) și cer o pipă pe măsură. Lățimea se alege după umeri, de obicei 27–31 inch (circa 69–79 cm), iar înălțimea (rise) între 8 și 10 inch, mai mare pentru riderii înalți. Pipa trebuie să se potrivească și cu țeava furcii, de 1 sau 1-1/8 inch. Vezi ghidoanele, pipele și ghidul despre ghidon.

Manșoanele de BMX au 22,2 mm în interior, cu sau fără flanșă (inelul de la capătul dinspre centrul ghidonului): vezi manșoanele și ghidul manșoanelor.

BMX fără frâne și legea din România

Art. 14 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 (aprobat prin HG nr. 1391/2006, cu modificările aduse de HG nr. 1075/2021) spune că, în circulația pe drumurile publice, bicicleta trebuie să fie „prevăzută cu dispozitiv de frânare eficace”, cu un sistem de direcție funcțional, cu un sistem de avertizare sonoră (de regulă o sonerie) și cu elemente fluorescent-reflectorizante pe roți, care în mișcare formează un cerc continuu. Noaptea sau când vizibilitatea e redusă, îi mai trebuie lumină albă sau galbenă în față, iar în spate lumină roșie și cel puțin un dispozitiv reflectorizant roșu.

Un BMX fără frână nu are, așadar, dotarea cerută de lit. a): e pentru skatepark, nu pentru stradă. Ca să mergi până la skatepark pe drumuri publice, bicicleta are nevoie de frână, sonerie și reflectorizante, iar noaptea sau când vizibilitatea e redusă, și de lumini (variante ieftine, în ghidul bicicletei vizibile noaptea).

Ce verifici înainte să intri în skatepark

Înainte de fiecare sesiune, verifică bicicleta două minute: aterizările și loviturile slăbesc șuruburile. Verificarea ABC de 5 minute acoperă aerul, frânele și lanțul; la BMX mai adaugi:

1. Casca. Marcată CE, conform EN 1078 (standardul pentru căști de ciclism, skateboard și patine cu rotile), cu cureaua strânsă; vezi căștile.
2. Protecțiile. Mănuși (despre ele, în ghidul de mănuși) și, la început, genunchiere, cotiere și protecții pentru încheieturi.
3. Roțile. Presiunea în intervalul de pe flanc, piulițele axelor strânse, roțile fără joc lateral.
4. Pipa și ghidonul. Șuruburile strânse, ghidonul aliniat cu roata și fix în pipă, direcția fără joc; la gyro, rotește ghidonul complet și verifică să nu tragă de cablu.
5. Frâna, lanțul, pedalele. Maneta, cablul și saboții, dacă ai frână; lanțul uns; brațele pedalierului, pedalele și pegs-urile strânse.
6. Locul. Citește regulamentul de la intrare, uită-te la suprafață (umedă, crăpată, cu pietriș) și așteaptă-ți rândul.
7. Nivelul tău. Începe cu obstacole mici și nu încerca trucuri noi când ești obosit sau pe umed.

Ia cu tine o pompă, o cameră de 20 inch și leviere; Kitul de pană le strânge la un loc. Dacă te lovești la cap, oprește sesiunea: pierderea cunoștinței, vărsăturile sau o durere de cap care nu trece cer consult medical, iar în cazurile grave sună la 112. După o căzătură serioasă, vezi cum revii pe bicicletă.

Întrebări frecvente

Cine a inventat BMX-ul și unde a apărut?

BMX-ul nu are un inventator: a apărut în sudul Californiei, la sfârșitul anilor ’60, când copiii au început să imite pe biciclete cursele de motocros. Cea mai citată primă cursă organizată a avut loc pe 10 iulie 1969, la Palms Park, în Los Angeles.

De când este BMX-ul sport olimpic?

BMX Racing a debutat la Jocurile Olimpice de la Beijing, în 2008, iar BMX Freestyle Park la Jocurile de la Tokyo 2020, ținute în vara lui 2021.

Ce mărime de BMX îmi trebuie?

De la circa 145 cm înălțime, un BMX cu roți de 20 inch și țeava orizontală între circa 19,5 și 21 inch: cu cât ești mai înalt, cu atât mai lungă. Sub 145 cm, copiii merg pe roți de 12–18 inch, după înălțime.

Care e diferența dintre BMX racing și BMX freestyle?

Racing înseamnă curse cu opt concurenți pe o pistă de circa 350 m, pe o bicicletă ușoară, cu frână. Freestyle înseamnă trucuri (street, park, flatland, dirt), pe o bicicletă mai robustă, cu pegs, gyro sau fără frână, după disciplină.

Freecoaster sau cassette: ce aleg la început?

Un butuc cassette: prinde imediat la pedalare și e mai fiabil. Freecoaster-ul, care lasă roata să meargă înapoi fără să învârtă pedalele, merită după ce începi trucurile în fakie sau flatland.

Pot circula cu un BMX fără frâne pe drumurile publice?

Nu. Art. 14 lit. a) din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 cere ca bicicleta, în circulația pe drumurile publice, să fie prevăzută cu dispozitiv de frânare eficace; în plus, îi trebuie sonerie și reflectorizante pe roți. Un BMX fără frână e pentru skatepark.

Ce echipament îmi trebuie pentru skatepark?

Cel puțin o cască marcată EN 1078 și mănuși; la început adaugă genunchiere, cotiere și protecții pentru încheieturi. Citește și regulamentul parcului.

Concluzie

De la pistele de pământ ale anilor ’60 până la Jocurile Olimpice, BMX-ul a rămas aceeași bicicletă mică, rigidă, cu o singură viteză. Alege întâi disciplina, apoi mărimea după țeava orizontală, începe cu un butuc cassette și păstrează frâna din spate. Înainte de skatepark, verifică șuruburile, pune casca și citește regulamentul de la intrare.

Surse

• UCI, „About BMX racing”: începuturile, federația internațională, integrarea în UCI, formatul curselor.
• UCI, debuturile olimpice: BMX Racing, Beijing 2008 și BMX Freestyle, Tokyo 2020 (31 iulie–1 august 2021).
• Mike Carruth, „A Partial History of the Sport of BMX Racing” (2019) și Bicycle Retailer, „BMX turns 50 in America” (2019).
• Wikipedia: BMX racing, Freestyle BMX și Detangler.
• Sheldon Brown: mărimi de anvelope (20 inch BMX = 406 mm) și filetul pedalelor.
• Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002, aprobat prin HG nr. 1391/2006, art. 14 (echiparea bicicletelor), cu modificările aduse de HG nr. 1075/2021; standardul EN 1078 (căști de ciclism).